Cetatea Dăbâca

Cetatea de la Dăbâca este aşezată pe Dealul Cetăţii, pe terasa superioară a văii Lonei. Conform cercetărilor arheologice, a fost construită în mai multe etape, la perioade scurte de timp şi a evoluat, de la statutul de fortificaţie colectivă, la cea de reşedinţă a comitatului Dăbâca.

Construcţia avea formă triunghiulară, cu un vârf orientat spre nord. Iniţial avea pe latura sud-vestică mai multe valuri de pământ şi şanţuri de apărare, iar pe celelalte laturi palisade de lemn. Palisadele au fost distruse în secolul al XI-lea, în urma conflictelor cu triburile de cumani şi pecenegi. Ulterior valurile de pământ au fost înălţate suplimentar, iar sistemul de palisade a fost refăcut. În cetate se intra prin două porţi, pe latura nordică, respectiv sud-vestică, ambele cu câte un turn de lemn. La sfârşitul secolului al XII-lea palisadele sunt înlocuite de ziduri din piatră cu turnuri şi un donjon.

Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei tătarilor din anii 1241-1242. A fost reconstituită, dar nu a mai reuşit să-și recâştige importanţa iniţială, rolul ei fiind preluat de cetatea Martinuzzi din Gherla. Actualmente, resturile cetăţii sunt parţial acoperite cu pământ. Aceasta se poate vizita, nefiind îngrădită.