Recommendation 1

Există numeroase păreri în legătură cu numele Branului, un ținut oricum misterios din multe perspective.

Inițial domeniul apare sub numele de „Terch", „Turcz". În documentul privind întemeierea cetății apare „Turchaw", fiind identificat cu "Lunca Turcului" – pârâul Turcu vine din pasul Bran și se vărsa în Bârsa lângă Tohanul Vechi. 

Denumirea de „Bran" apare prima dată în 1445, din timpul domniei lui Vlad Dracul. Numele de Bran se arată în toponimul „Baranmezö" (=câmpul Baran), desemna un loc de lângă cetate, unde armatele regale și transilvănene se adunau înaintea campaniilor din Țara Românească. În limba română există și numele Bran, cu origine slavă. 

Totuși, se pare că toponimia are la bază un apelativ slav omonim care înseamnă „poartă, trecătoare", și care printr-o relație metonimică, s-a atribuit unui loc de acces. Interesant este că localitatea Bran nu avea nici o legătură cu satul Poarta, ele erau despărțite inițial de o pădure deasă de brad și fag. Sensul de „poartă" al cuvântului este caracteristic slavilor din nord (cehi, polonezi), pentru slavii din sud (bulgari, sârbi) toponimul înseamnă „apărătoare".

Indiferent cum s-ar numi, tot un loc favorit rămâne pentru noi: cu o priveliște minunată!