Peisajul Deltei Dunării

Delta e un tărâm fascinant, un ținut nou, aflat în continuă schimbare, care acumulează apele și mâlurile aduse de fluviul Dunărea în drumul său lung de aproape trei mii de kilometri. Cât vezi cu ochii, întinderi largi de apă, grinduri, dune, trestie și stufărișuri, păduri cu copaci seculari și zeci de specii de plante cățărătoare. În lacuri și pe canale se întâlnesc plante acvatice precum nufărul și ciulinul de baltă.

În același timp însă, putem spune că delta e și un pământ străvechi. De pildă, pe locul satului Letea a fost cândva un fund de mare, iar în nisip găsești și azi rămășițe de scoici și schelete de pești. Legendele locului spun că vechile case erau făcute cu lemne luate de la corăbiile vechi, naufragiate. Din această pricină, grinzile centrale ale tavanelor se numesc matițe, adică catarge.
De asemenea, în zona satului Mila 23 se află situl arheologic Taraskina, unde s-au descoperit rămășițe de ceramică și resturi de oase de pește vechi de 4 - 5000 de ani, fapt care atestă locuirea preistorică a zonei.
Poate vă întrebați unde locuiesc oamenii în toată această întindere de ape? Ei bine, spre exemplu, satul Letea e așezat pe un grind, o porțiune de uscat înconjurată de apă. Iarba care crește acolo, roșie la culoare, se numește iarbă de sărătură. Dacă sapi și vrei să dai de apă, nu prea găsești din cea dulce, ci mai ales din cea sărată. Drept urmare, în Letea sunt doar câteva puțuri cu apă bună de băut.
În Muzeul în aer liber există două gospodării provenite din deltă, una de la Letea și alta de la Mahmudia. Între ele puteți observa un drum de nisip, exact așa cum sunt și drumurile din deltă!