Casa tradițională din Șimon, județul Brașov

Ridicată la începutul secolului XX, casa provine din satul Șimon, un sat răsfirat de munte aflat la poalele Bucegilor, de unde pornesc trasee turistice ce duc către Vârful Omu.

Construcția este alcătuită din două niveluri: un parter solid din piatră de râu, care adăpostește o pivniță cu două încăperi, și un nivel superior din bârne orizontale de lemn, unde se desfășura viața de zi cu zi.

Cele șase încăperi — casa mare, casa de toată ziua, chelarul (bucătăria), tinda, cămara și grajdul — reflectă structura tradițională a gospodăriei de munte, la care se adaugă influențe baroce și urbane.

Elementele decorative baroce, vizibile în scândurile traforate ale frontonului trapezoidal și în pridvorul elegant, trădează gustul rafinat al proprietarilor. Acoperișul înalt, învelit în țiglă profilată, amintește de influențele urbane care, la cumpăna dintre secole, începeau să pătrundă tot mai mult în mediul rural transilvănean.

Primii proprietari ai casei au fost soții Neculae și Maria Cojocaru.
După pierderea primului copil, Maria pleacă peste graniță, la București, unde timp de patru ani lucrează ca doică pentru familii înstărite. Cu banii câștigați, revine în Șimon în 1903 și ridică această gospodărie.

De-a lungul timpului, casa a fost martoră la frământările istoriei, oferind adăpost refugiaților basarabeni după anexarea provinciei de către Uniunea Sovietică, în 1940.