Cultural identity

The Resurrection of Christ is the most important holiday in the Christian calendar, accompanied by numerous traditions and customs. It is the holiday that brings humanity the hope of salvation and eternal life through the sacrifice of Jesus Christ.

The symbolism of the red Easter egg
According to tradition, Easter eggs were gathered from the nest on the Wednesday of the fourth week of Lent, also known as "Paresimii Wednesday." Even though they were gathered on this day, they were dyed on Maundy Thursday, also known as Holy Thursday. The red egg became a symbol of creation and resurrection, following the example of our Savior Jesus Christ, the red color signifying the Blood of the Lord shed on the Cross for us and for our salvation, but also the visible symbol of the resurrection of the dead. Folk customs stem from the belief that the red Easter egg has miraculous, healing powers, while also signifying beauty, strength, and prosperity. Egg painting is an ancient custom in Romanian tradition. Painted eggs are a testimony to Easter traditions, beliefs, and customs, representing an element of Romanian spiritual culture. On Maundy Thursday, we celebrate the washing of the disciples' feet by the Savior, the Last Supper, the prayer in the Garden of Gethsemane, and the betrayal of the Lord by Judas. On the evening of this day, Christians go to the Denia of the 12 Gospels and tie 12 knots in a thread, making a wish for each one and untying them when the wish has come true.

Passing under the table on Good Friday
Good Friday, also known as Easter Friday, Dry Friday, or Passion Friday, is a day of great mourning for all Christians because on this day the Savior of the world was crucified and died. Every year on Good Friday, we descend into the tomb with Christ so that we may then rise again with Him. This descent and ascent from the grave is done symbolically by passing under the table in the middle of the church, on which lies the dead body of Jesus Christ, imprinted on the Holy Epitaph. The faithful kiss the Holy Gospel and the Holy Cross, which are placed on the Holy Epitaph, and then pass under the table. Some believers pass under the table only once, symbolizing the uniqueness of the Sacrifice of the Son of God, while others pass under the table three times, in remembrance of the three days that Christ's body lay in the tomb. An uplifting day of mourning, silence, and meditation, Good Friday is honored especially by participating in the service of the Lord's Burial.

Holy Saturday
Holy Saturday is the day before Easter and the last day of Holy Week, when Orthodox Christians celebrate the burial of the Savior. On this day, believers pray, remember the passions suffered by Christ for the salvation of mankind, and prepare to take part in the Resurrection service in the evening. Holy Saturday is the day of deep silence before the Resurrection, when Christ breaks death in hell and calls all humanity to resurrection. On Holy Saturday, housewives make the final preparations for the Easter meal. They dye eggs, if they did not do so on Maundy Thursday, and prepare cozonac and pasca, drobul and roast lamb. 

The Light of Resurrection
On Holy Saturday evening, people quietly make their way to church. They whisper as they walk, and during the Resurrection service, everyone sits and listens with great reverence. At midnight, the priest calls on the faithful to take the light, saying, "Come and take the Light!" They light candles and pass the light on until everyone has a lit candle in their hand. After receiving the light, people go to the cemetery to the graves of their deceased family members and light candles there as well, so that those who have passed away may know that the Resurrection of the Lord has come. They are given alms on Resurrection Day, but also a week later, on Easter of the Dead. When leaving for home, it is good for every believer to take the candle lit at the Resurrection to their home. This symbolizes the Light of the Resurrection of Christ. It is said that on Saturday evening the heavens open and the souls of deceased relatives come to the house where they lived before departing into eternity.

From this moment on, the usual greeting is replaced by "Christ is risen," to which the response is "He is risen indeed," a greeting that is kept until the Ascension of the Lord. It is a form of confession of the Resurrection and of the Christian faith.

Thomas Sunday – Little Easter

The first Sunday after Easter is known as Thomas Sunday or Little Easter, marking the end of Holy Week and the first series of major Christian holidays. On this day, the Savior appeared to his disciples through locked doors for the second time after the Resurrection. Because Thomas did not believe in the Savior's Resurrection, Jesus urged him to touch the marks left on His body after His crucifixion. After this moment, Thomas confessed without any doubt that Jesus Christ is Lord and God, thus proving once again the reality of the Lord's Resurrection to those who could not believe.

The traditions of this day are varied and deeply rooted in Romanian culture. Believers attend religious services and place offerings on the graves of their relatives in the cemetery, including pots, red eggs, bread rolls, and lit candles. The funeral feast is a traditional practice, with the community gathering in the churchyard and continuing until sunset in some areas, to the sound of bells.

🔥The Macinnic Fire – Preparing Gardens Before Vegetation

The Macinnic Fire can be associated with a cult of the sun, alive, until recently, in the lives of European peoples and is linked to March 9, the feast of the 40 saints, who are also called disciples, martyrs and, popularly, Macinnic. Celebrated on March 9, the custom preserves the memory of the celebration of the agrarian year by preparing ritual foods (Macinnics, Saints), ritual drunkenness (40 or 44 glasses of wine), waiting for the spirits of the dead with tables laid out at the martyrs' fires, making observations and weather forecasts for the new agrarian year, practices for finding out luck in the new year. The village householders, shortly before this date, raked their yards and gardens, cleaned their trees of dead leaves, collected their garbage and made piles of them which they lit on the morning of the “macinici” day. The young people jump over the fire. With a burnt cloth, the household is smoked. On this day, the women prepare a dish called “macinici”, made of pretzels, crushed nuts, water and sugar, which is eaten after the fire is extinguished, at lunch.

Sângeorz – the rebirth of nature🌱

On the evening before the celebration of Saint George (April 23), there is a custom for village residents to place, at the corner of their house or at the gate post at the entrance to the yard, a leafy beech branch, symbolizing the triumph of nature, the true arrival of the warm season. In the mountain villages in the north of the county, where it is still cold and the beech is leafless, willow branches or other trees that leaf out earlier are used. This branch is called Sângeorz, Sângeorgiu, Sângeor or Sânjor, derived from Saint George, considered, according to Romanian beliefs, the greener of all nature and the sower of all seeds. The custom announces to farmers that they can sow or transplant all plants that love more heat in their gardens, without fear of the late frosts.

Armindenul – symbol of vegetation that protects crops and animals (May 1)

In popular tradition, May 1 is also known as "wormwood day" or "drunkards' day," as it is considered a day of work, but also of celebration. Armindenul is celebrated for the fruit of the earth, protection from hail and pests, for the health of livestock, good wine, and healthy people. The custom includes parties on the grass, where lamb and cheese are eaten and red wine with wormwood is drunk. People place green branches of willow, oak, or beech at their gates. When the housewife bakes bread from the new wheat, this branch must be placed in the oven. In the morning, those who want to be healthy throughout the year must wash their faces and hands with dew. Also for health, it is good to spend the day in nature. People pick wormwood, which they store for medicinal purposes, chew, or put in their hats. The whole village goes out to plant acacia seedlings on slopes to prevent soil erosion and restore degraded land to agricultural or forestry use.

The Romanian language has been added to UNESCO's heritage list thanks to two words that connect us all: DOINĂ and DOR. Doina is the quintessential melody of the solitary song—a solemn, spontaneous, lyrical song, sometimes improvised using a flute, a leaf, or a fish scale. Doina is specific to the Romanian people and expresses feelings of longing, sadness, loneliness, and love, bringing spiritual comfort to those who sing it, as well as to those who listen to it. Seventy years ago, the Doina Argeșului folk orchestra was founded, which preserves and promotes this element of intangible cultural heritage in an unaltered form in a show entitled "My Doina and My Longings," organized every year on May 13, International Day of Longing.

The Muscel blouse, queen of traditional Romanian blouses
Traditional Romanian clothing was heavily promoted by the Royal House during the interwar period, with Queen Maria choosing the Muscel costume as her formal attire. It is notable for the abundance of metallic thread and sequins present in all its components. The craft of making elements of traditional dress is preserved and passed on to children and young people in the Weaving and Sewing Departments of the Pitești School of Arts and Crafts. Also, during urban gatherings, shirts with altiță embroidery are sewn – true works of art, made according to patterns or even models from private collections. 

Pentecost in Argeș

On Orthodox Pentecost, the quiet of the villages in the Argeș plains is broken by the famous cry of "Hălăișa!", announcing the arrival of the calusari. In the hills on the edge of the villages, on the banks of rivers, at the boundaries, in places known only to them, the călușari raise their flags and bind themselves by oath. They dance in the streets, in the farmyards, in the fairs, and sometimes even in the towns, because, beyond the unparalleled spectacle offered by the călușari, in the communities of southern Argeș, the belief in the magical, healing, and abundance-bringing Căluș is still alive. The ritual is performed only during the week of Pentecost.

June 24 has a special significance. This day marks Universal Romanian Blouse Day, as well as Sânzienele or Drăgaica.

Universal Romanian Blouse Day is a global celebration of the Romanian blouse—a symbol of our national identity, tradition, and cultural beauty. The Romanian blouse is a traditional Romanian festive shirt, made of white cloth, cotton, linen, or silk and decorated with beads and embroidery on the sleeves and neck. The motifs are stylized, geometric, or inspired by nature. The colors used in the embroidery were usually two or three shades, but sometimes only one color was used, usually black.

The fineness of the materials used, the chromatic harmony, and the cut of the Romanian traditional garments, woven, tailored, and embroidered at home, were appreciated by the queens of Romania, Elisabeta and Maria, who proudly wore the traditional costume at various ceremonies and events.

Universal Day of the Romanian Blouse was first celebrated on June 24, 2013, together with St. John's Day (the birth of St. John the Baptist), Sânzienele and Drăgaica.

In Romanian folk tradition, Sânzienele are perceived as good fairies, magical beings that live in forests and flowery fields. They are often associated with fertility, prosperity, and the protection of crops and animals. One of the best-known customs is the weaving of Sânzienele wreaths.

In certain areas, young girls dressed in white, called drăgaice, form circles and dance in the fields, invoking the blessing of the Sânzienele. This ritual dance is meant to ensure the fertility of the land and the prosperity of the community.

This day, with its strong significance in Romanian folklore, brings us closer to our traditions, reminding us of the value of authentic things, of the stories woven by our grandparents' hands, and of the pride of being Romanian.

August 6: Transfiguration of the Lord and Probation

The Transfiguration of the Lord is a major, imperial feast for both Orthodox and Catholic Christians, and the religious significance of the holiday is the revelation of the divine nature of the Savior, when the apostles became convinced that Jesus Christ was not only a prophet, but the Son of God himself. The Feast of the Transfiguration overlapped with an ancient holiday in the Romanian folk calendar called Obrejenia, from the Slavic word obrejenie, which means transformation, or Probojeni, also of Slavic origin, the verb probazi meaning to revile or scold. In the folk calendar, August 6 marks the end of summer and the beginning of autumn, when the leaves begin to turn yellow, the grass stops growing, deer pollute the waters, which begin to cool, reptiles seek shelter, and herons and storks prepare to leave. It is said that if the weather is sunny and pleasant on the Day of the Transfiguration, autumn will be fruitful and abundant. On the other hand, if it rains, autumn will be gloomy. On this day, Christians bring apples, pears, plums, and especially grapes to church, which are blessed and distributed after the service. In some areas, churches and cemeteries commemorate the dead, especially heroes who died defending their country. Popular tradition says that on August 6, it is not good to argue with anyone, and all those who have argued throughout the year must reconcile with others through forgiveness. 

August 15: Holy Mary Major - Assumption of the Virgin Mary

The Assumption of the Virgin Mary is the oldest holiday dedicated to the Blessed Virgin Mary. Also on August 15, Romanians celebrate Navy Day, because the Virgin Mary is considered the patron saint of sailors. When Christians celebrate the Assumption of the Virgin Mary, they celebrate the ascension to heaven of the Mother of God, daughter of Joachim and Anna. This day is associated with traditions, customs, and superstitions that can still be found today in various parts of the country. According to church writings, the Virgin Mary spent her last years in a house in the Garden of Gethsemane, located between Ephesus and Seljuk. In Orthodox tradition, it is said that the Virgin Mary lived for another 11 years after Jesus Christ ascended to heaven. On the occasion of Holy Mary's Day, Christians in every region of the country observe a series of traditions and customs. On the morning of Saint Mary's Day, believers go to church and organize festive meals to give alms to those who have passed away. It is said that if roses bloom on Saint Mary's Day, it is a sign that autumn will be long. Unmarried girls pick flowers and place them on the icons in the church to protect themselves from illness and misfortune. The Virgin Mary is the patron saint of weavers. It is said that when finishing the woven cloth, the woman must be very quick with her hands, because the Mother of God is waiting on her knees next to the loom. The Mother of God is also the protector of waters, fountains, and those who travel by water. That is why she became the patron saint of the Romanian fleet. According to the traditional wine-growing calendar, on St. Mary's Day, guards are hired to prevent the grapes from being stolen. According to the traditional pastoral calendar, the sheep are brought down from the mountains by the shepherds. In the traditional agricultural calendar, after Sântămăria, the sowing of autumn grains begins. It also marks the start of the wedding season, which lasts until mid-November. The Virgin Mary is the protector of all those afflicted by misfortune, the sick, and the barren. Prayers are addressed to Maica Precista, especially for the marriage of girls, for an easy birth, and for the forgiveness of the sins of those in the afterlife. 

August 29: Beheading of Saint John the Baptist - Traditions and customs

Saint John the Baptist is known in the Bible as "the forerunner of the Lord," his mission being to prepare the way and the people for the coming of Jesus Christ and to baptize those who repented in the Jordan River. According to the Gospel, on the occasion of his birthday celebration, Herod asked Herodias' daughter, Salome, to dance for him. Enchanted by the young woman's dance, Herod told her he would give her half of his kingdom, but the girl wanted more than that. At the urging of her mother, who hated Saint John, Salome asked for his head. Horrified by Salome's request, Herod eventually complied and ordered Saint John the Baptist to be beheaded. To prove to Salome that he had obeyed her command, he brought her the head of Saint John on a silver platter. The body of John the Baptist was taken by those who loved him to the city of Samaria, where he was buried. Both rural and urban people observe a series of traditions and customs related to the beheading of Saint John the Baptist. Currently, according to the Romanian Orthodox Church, on the feast day of the Beheading of Saint John the Baptist, it is good to fast, firstly, so as not to resemble Herod, who, because of the feast, asked Salome to dance for him and, as a reward, offered her the head of Saint John the Baptist, and secondly, to resemble Saint John, who led a moderate life. Popular belief has it that Herod cut off the head of Saint John the Baptist on a cabbage. By analogy, it is recommended not to eat cabbage, red fruits, and round vegetables on this day of fasting. It is also forbidden to use sharp objects. Everything is broken by hand.

In popular tradition, autumn begins on Saint Mary's Day (September 8) and lasts until Saint Nicholas Day (December 6). The most beautiful legend of autumn is the story of the rust-colored leaf. It is said that one day a strong wind blew, breaking people's windows and lifting papers and dust from the road. The oak leaf, determined to find out what was causing the cold wind, plucked up its courage and asked its father: Dear father, what is autumn? The oak tree replied: Autumn is the third daughter of the year, who descends from the high heavens to spread her yellow-brown-coppery train, the train being you, the leaves, who will spread a carpet of rust over the whole of nature. As soon as she arrives from the hills, she begins to sprinkle around with bunches of chestnuts, hence the symbolic color of autumn. Then, the Sun descends towards sunset. The coolness envelops the land and suddenly the seed will shake, the yellowed leaves will fall from the branches of the trees and sink into a deep sleep, forever. The cold frost and the mischievous wind are the inseparable friends of autumn. Together, they will lift the leaves up to the high sky and then let them fall back to the ground. You will bow down before Autumn, leaving behind your father who has supported you for so long in the gentle breeze. This is the law of nature and must be respected. For worthy people, autumn is a blessing because it is full of fruits. As the oak tree finished telling its story, it looked out over the hills and saw that beautiful autumn was approaching. The fruits followed in its wake, leaves lay in its path, and the scent of chrysanthemums accompanied it like a mist. Happy to have learned what autumn is and, above all, that it is part of its procession, the oak leaf rustled on the spot and departed toward its eternity.

The name of the month of September comes from the Latin word "septem" (seven) because it was the seventh month in the Roman calendar. In Romania, September has several popular names: Răpciune, Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu, and Vinișel. In popular tradition, September is the month when people return to their orchards and vineyards. It is time to harvest and gather supplies for the winter. Those who have not managed to gather medicinal plants still have time until Saint Mary's Day, after which the herbs lose their healing properties. Now is the time to make autumn jam, and on Cross Day, walnuts are cracked, which is an occasion for parties, especially for young people. From this day until Saint Paraskevi's Day, depending on the area, ceremonies called ostrovul viilor (the island of the vineyards) take place, marking the beginning of the grape harvest. Ostrovul viilor is a kind of communal work, an opportunity for socializing, for going beyond family ties. In addition to the good parts, this type of practice also brings extra worry for the head of the family because, although these invitations to the grape harvest are based on reciprocity, they also involve a kind of party. Musicians are called, stories are told, various games are played, and everyone parties to their heart's content. In the past, it was customary to make an offering from the first must that was pressed and to give it away from new jugs. Also, the first must is thrown away for the dead, so that they too can enjoy the harvest and the two worlds can be reconciled.

Important holidays:
September 8: Birth of the Virgin Mary (Little Saint Mary);
September 9: Saints Joachim and Anne
September 14: Exaltation of the Holy Cross (Day of the Cross);
September 26-28: Autumn Philippians;
September 29: Mioi's Summer.

September is a vibrant month filled with life, color, and traditions that reflect Romania's deep connection to nature and its cultural legacy.

Every year, on the night of October 25 to 26, before the feast of Saint Dumitru, fires are lit and people gather around them. The custom is still preserved today in several villages, and the celebration is associated with the coming of winter. On this occasion, most young people gather in a high place in the village, where tradition says that a pile of wood and fir branches is placed, and in the middle of them a tree trunk cut from the forest is added to be burned, representing a substitute for the god who dies and is reborn. 

The Sumedru Fire is a custom widespread throughout Argeș. However, it is less common in the plains and better preserved in the fruit-growing areas, especially in the villages of the Bratia Valley, the Târgului River Valley, and the Argeș Valley.  The entire village gathers around the fire and shouts in unison the traditional phrase "Hai la Focu' lui Sumedru!" (Let's go to Sumedru's Fire!). The women hand out pretzels, nuts, and apples. It is said that those who jump over the fire will be healthy all year round. 

At the end, each participant must take a burning ember and throw it into the orchard to ensure a bountiful harvest the following year. This also signifies that the weather is getting colder and that farmers must light their stoves.

A superstition associated with Saint Dumitru's Eve says that if sheep sleep in a huddle on Sumedru night, then winter will be harsh. If the sheep sleep scattered, then winter will be mild. Also, if there is an abundance of quinces and walnuts, a harsh winter will come. The fire of Sumedru is associated with the death of nature and the arrival of cold weather and winter.

Cu un picior în iarnă, deja, luna noiembrie este una de răspântie a tradițiilor. Denumirile  populare ale lunii – Brumar, Brumarul mare, Promorar – surprind aspectul meteorologic de bază al acestui moment al anului, cel al căderii brumelor groase și a promoroacei, dar și aspectul economic, cel al fermentării și limpezirii vinului (Vinar, Vinicer).

8 noiembrie – Soborul Sfinților Mihail și Gavriil

În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinstește Soborul Sfinților Mihail și Gavriil. Această sărbătoare a fost la origine o simplă aniversare anuală a sfințirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare în cele mai vechi sinaxare ca fiind o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tarziu, ea a devenit o sărbătoare comună a tuturor Sfinților Îngeri.

Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografie în haine de ostaș, având în mână o sabie de foc. Este rânduit de Dumnezeu ca dreptatea Sa să biruiască în istoria mântuirii. Cât despre Sfântul Arhanghel Gavriil, acesta este binevestitorul Naşterii Domnului. El a vestit că Fiul lui Dumnezeu Se va întrupa din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc. În icoane apare în veșminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veștii celei bune, ori o sferă cu însemnele lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanității

Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt îngerii cei mai cunoscuți nouă şi apar foarte des în textele Sfintei Scripturi. Chipurile celor doi Arhangheli sunt pictate pe ușile altarelor bisericești - Sfântul Mihail este pictat pe ușa din nord, iar Sfântul Gavriil pe cea din sud. 

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Române. Motivul pentru care Jandarmeria Română i-a ales pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să îi ocrotească este faptul că cei doi conducători ai oștilor cerești sunt simboluri ale luptei împotriva răului.

În zonele muntoase, stăpânii oilor îi desemnează pe arhangheli ca “patroni ai oilor”, având grijă ca acestea să fie sănătoase și cu spor la mărirea turmelor. Conform tradiției, în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli se duc bucate și colivă la biserică și se dau pomeni de sufletul morților. 

30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei 

Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Petru și împreună au fost primii ucenici ai lui Hristos. Semnificația numelui Andrei își are originea în cultura grecească, unde înseamnă „bărbăție, curaj și îndrăzneală”.

Sfântul Andrei este apostolul care a creștinat românii. Așa se explică și faptul că el este unul dintre cei mai populari sfinți ai noștri și că numele lui este viu nu numai în evlavia, ci și în folclorul românesc. 

Sfântul Andrei se bucură la noi în ţară de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creştinătorul poporului român. Numeroase biserici şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an. În şedinţa din mai 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei. Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, datorită evlaviei poporului drept-credincios faţă de Sfântul Apostol Andrei. De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul Catedralei Naţionale - Catedrala Mântuirii Neamului.

Noaptea dintre 29-30 noiembrie este considerată de mulți echivalentul Halloween-ului românesc, datorită mai multor tradiții și superstiții legate de sărbătoarea Sfântului Andrei. Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică, este cumpăna anotimpurilor, când se crede că hotarul dintre lumea viilor și a morților este foarte penetrabil, iar strămoșii mitici se reîntorc pe Pământ, sub forma diferiților strigoi sau a unor animale totemice. 

În multe locuri, gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă.

Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis. Bunicii obișnuiau să pună de Sfântul Andrei grâu la încolțit într-un vas, cu puțină apă sau pământ. Superstiția spune că înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou arată cum va fi anul viitor pentru persoana respectivă. Un grâu sănătos și înalt semnifică un an prosper și un viitor îmbelșugat, dar și sănătate și succes.

Șezătorile de iarnă din Postul Crăciunului

După terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de repaus relativ, dar mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul șezătorilor. Era singura adunare în care se veseleau oamenii în Postul Crăciunului. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ, dar și distractiv, organizate în serile zilelor lucrătoare, la una sau mai multe case, locul de desfășurare fiind anunțat din timp.

În Postul Crăciunului, principala preocupare casnică era legată de industria textilă, iar torsul cânepii, a inului și a lânii se făcea cu mai multă plăcere și cu mai mult spor. În cadrul acestor întâlniri, se învățau deprinderi practice, dar se derulau și numeroase obiceiuri. Fetele tinere erau însoțite la șezătoare de mamă sau de bunică. În șezători se dezvăluiau aspectele și înțelesurile ritualice ale sărbătorilor populare și se învăța comportamentul individual. În șezătorile ce aveau loc înaintea Crăciunului și a Anului Nou, se învățau și se repetau colindele și urăturile și se discuta în amănunt despre buna pregătire a acestor sărbători. La un moment dat, lucrul înceta, participantele fiind servite cu diferite preparate de către gazdă. Se mâncau boabe de porumb fiert, nuci, fructe uscate și alune. Flăcăii, știind din timp locul de desfășurare al șezătorilor, cutreierau în grupuri însoțite de muzicanți, pe la toate casele unde aveau loc astfel de întruniri.

Șezătorile se constituiau într-o adevărată instituție socială și erau o formă de întrajutorare comunitară, dar și loc de petrecere plăcută a timpului în nopțile lungi de iarnă, de derulare a unor obiceiuri și de învățare a deprinderilor de viață și de muncă.

În fiecare an, în data de 6 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Nicolae, cunoscut de cei mici sub numele de Moş Nicolae, care le lasă în ghetuţe fie o mulţime de dulciuri, dacă au fost cuminţi, fie o nuieluşă, dacă au fost obraznici.

Cu o vastă cultură teologică şi cu un profil moral model, Sfântul Nicolae este aşezat adesea în rândul apostolilor, despre personalitatea sa spunându-se că are trei caracteristici esenţiale: ascetismul sirian, nobleţea romană şi inteligenţa greacă. Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi, şi încă din copilărie s-a remarcat prin purtare aleasă, post şi viaţă duhovnicească intensă. Se spune că a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi şi chiar a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în cetatea Mirei.

În credinţa populară românească, despre Moş Nicolae se spune că aduce ninsoarea, atunci când îşi scutură barba albă, şi este considerat protector al copiilor, văduvelor, orfanilor şi fetelor nemăritate, al săracilor şi al celor acuzaţi pe nedrept. În seara de 5 decembrie, în aşteptarea lui Moş Nicolae, copiii de toate vârstele obişnuiesc să îşi cureţe ghetuţele în care Moşul cel bun urmează să le lase daruri. Conform tradiției populare, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, care să înflorească, aceasta fiind dovada iertării greşelilor.

Perioada sărbătorilor de iarnă se împarte în perioada dintre Crăciun și Anul Nou, când printre vii apar spiritele morților și are loc îngroparea anului vechi, ilustrată prin practici de pomenire a moșilor și strămoșilor, și perioada dintre miezul nopții de Anul Nou și Bobotează, dedicată curățirii spațiului de forțele malefice. În calendarul popular, Sărbătoarea Crăciunului face parte dintr-un ciclu de 12 zile (25 decembrie - 6 ianuarie), după cele 40 de zile de post, punctate și ele de numeroase alte sărbători populare, ce pregătesc celebrarea Nașterii Mântuitorului. Despre cele 12 zile de la Crăciun până la Bobotează se spune că reprezintă anul și așa cum vor fi acestea, așa vor fi și lunile de peste an.

 

Obiceiurile populare de Crăciun debutează cu Ignatul Porcilor, tradiție marcată anual, pe data de 20 decembrie. Deși ținut în aceeași zi cu celebrarea de către biserică a Sf. Ignatie Teofanul, Ignatul porcilor sau al păsărilor nu are nicio legătură cu povestea sfântului, suprapunerea sărbătorilor fiind târzie, operată de creștinism. Pe întregul teritoriu românesc, în această zi se tăiau porcii de Crăciun sau o pasăre neagră, drept ofrande închinate zeilor pământului. În această zi nu se lucrează, tăiatul porcului fiind singura activitate îngăduită. O credință musceleană ne îndeamnă: "Chiar de n-ai tăia un porc, taie cel puțin o pasere: găină, rață, gâscă; ori înțeapă creasta la o găină neagră ca să dea sângele, că așa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai atunci vei fi ferit de boale". În ziua de Ignat, conform tradiției, gospodinele trebuie să dea de pomană, pentru ca porcii care au rămas în viață sa fie feriți de boli, iar rodul casei să fie spornic și în anul ce va urma.

🎼Colindul de Moș Ajun

În Argeș, se păstrează și astăzi un vechi obicei practicat în zorii zilei de Ajun – “Colindețele”sau „Bună dimineața la Moș Ajun!”. Colindul exprimă bucuria întâmpinării sărbătorilor de iarnă, rostul lui fiind de a aduce noroc și belșug în casele gospodarilor. Acesta este practicat de copii, care se reunesc în unul sau mai multe “cârduri”, pe sate sau cătune. În general, colindătorii purtau costume populare de sărbătoare și traista în care puneau: covrigi, colaci, mere, pere, nuci, biscuiți, turtă dulce etc. Colindătorii sunt purtătorii și transmițătorii unui mesaj către gazde. Fie magic, de urare, fie creștin (de vestire a Nașterii lui Hristos), mesajul colindătorilor dorește să aibă efect asupra gazdei, să-i aducă bogăție, prosperitate în noul an, sănătate: „Bună dimineața la Moș Ajun! / Am venit și noi o dată, / La un an cu sănătate, / Domnul sfânt să ne ajute, / La covrigi și la nuci multe. / Bună dimineața la Moș Ajun! / Ne dați ori nu ne dați? / Ne dați ori nu ne dați? Ne dati, ne dați?...”.

Brezaia

În munții Argeșului se păstrează încă un obicei străvechi. În Ajunul Crăciunului, pe înserat, zeci de bărbați tineri, îmbrăcați în straie tradiționale specifice zonei, pleacă la colindat cu Brezaia. Obiceiul poate fi considerat un fel de teatru popular ale cărui personaje principale sunt Brezaia și Moșul Brezăii. Cel din urmă se remarcă după "hârca" din spinare (o piele de oaie sau capră) și pămătuful cu cenușă din mână. Brezaia este recunoscută după ciocul de lemn, asemănător profilului caprei din alte zone ale țării, și după pelerina acoperită cu basmale de diferite culori şi modele luate de feciori de la fetele din sat. În a treia zi de Crăciun, Brezaia moare, praznicul de îngropare constând în petrecerea intitulată Balul Brezăii. Balul Brezaii, așteptat de toți cu sufletul plin de emoție, adună laolaltă întreaga comunitate, de la cei mai tineri până la cei mai în vârstă. Sub lumina slabă a felinarelor, într-o atmosferă de sărbătoare, cântecele, horele și voia bună umplu încăperile și inimile deopotrivă. Este mai mult decât un bal. Este o noapte de comuniune, de respect pentru tradiție și de celebrare a identității satului, o moștenire care unește generațiile și păstrează vie legătura cu trecutul.

🧨25 decembrie: Crăciunul - Nașterea Domnului 

Cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea firească (cronologică) a vieții Mântuitorului, este Nașterea, numită în popor și Crăciunul, celebrat la 25 decembrie. În zilele Crăciunului, copiii umblă cu Steaua, având funcția de vestire și sărbătorire a Nașterii Mântuitorului, dar și de urare la adresa gospodarului. Acest obicei face parte din categoria formelor de colind de inspirație religios-creștină, constituind o manifestare dramatică pe teme legendar-creștine a călătoriei Magilor, integrată, la rândul său, în sistemul altor forme de teatru popular. Grupuri de trei băieți, cifra magilor, cerând încuviințarea gazdei (Primiți Steaua – Primim! Primim!), intră în curte, îndreptându-se spre fereastră și cântând în cor: “Steaua sus răsare / Ca o taină mare / Steaua strălucește / Și lumii vestește / Și lumii vestește / Ca astăzi Curata / Preanevinovata / Fecioara Maria / Naște pe Mesia / Naște pe Mesia / Magii cum zăriră / Steaua și porniră / Mergând după rază / Pe Hristos sa-l vază / Pe Hristos sa-l vază / Și dacă porniră / Îndată-L găsiră / La Dansul intrară / Și se închinară / Și se închinară / Cu daruri gătite / Lui Hristos menite / Ducând fiecare / Bucurie mare / Bucurie mare / Care bucurie / Și aici sa fie / De la tinerețe / Pan-la bătrânețe / Pan-la bătrânețe”.

🎄Bradul de Crăciun

În cultura tradițională românească, bradul apare în obiceiurile legate de viața omului - la naștere, căsătorie și înmormântare, în ipostaza de pom al vieții. Originile bradului de Crăciun sunt de sorginte romană. În timpul sărbătorilor, romanii antici obișnuiau să își decoreze locuinţele cu un brad, prins de tavan cu vârful în jos. Bradul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, este o achiziție relativ recentă, primul brad împodobit fiind consemnat în Lituania, în anul 1510. În țara noastră, primul pom de Crăciun i-a fost prezentat principelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, decorarea lui generalizându-se apoi treptat și în contextul sărbătorii Nașterii Domnului. Bradul de Crăciun a fost împodobit inițial cu fructe, flori de hârtie, biscuiţi şi, ulterior, cu lumânări şi globuri colorate. Steaua, plasată cel mai des în vârful bradului, simbolizează steaua care i-a călăuzit pe magi până în Betleem. Alegerea bradului, ca pom ce trebuie îmbodobit de Crăciun, s-a făcut datorită faptului că este un arbore care rămâne tot timpul verde şi, astfel, Îl simbolizează pe Hristos, veşnic viu.

💫Obiceiuri de Anul Nou

După perioada Crăciunului, Anul Nou este marcat de anumite tradiţii generale, dar şi de obiceiuri locale sau zonale foarte puternice, care încă se mai păstrează şi în zilele noastre. Pornind de la Revelion, văzut ca o petrecere între ani, în familie sau cu prietenii, însoţită de joc şi dans, artificii şi tradiţionalele obiceiuri de la miezul nopţii dintre ani, Anul Nou prilejuieşte o multitudine de tradiţii extrem de preţuite. Iată câteva dintre tradițiile de Anul Nou, care încă se păstrează în Argeș.

⭐️Plugușorul este un obicei cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească. Este o colindă agrară, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezență nelipsită în cadrul acestei colinde. Plugușorul se recita din casă-n casă în Ajunul Anului Nou, seara, sau până în dimineața Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenți, ca și acum. Recitarea textului este însoțită de sunetul clopoțeilor, al buhaiului și de pocnetul bicelor, care se fac din fuioare de cânepă, groase, cu “plesnă” de mătase. Buhaiul este un instrument compus dintr-o putinică de care era prinsă la mijloc o șuviță de păr de cal, care, udată cu apă și trasă cu mâna, produce o vibrație asemănătoare cu sunetul unui buhai. Ca răsplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe și bani. 

⭐️Sorcova este unul dintre cele mai întâlnite obiceiuri de Anul Nou, practicat mai ales de copii, care se adună în cete şi, în prima zi a anului, pleacă, mai ales pe la casele cunoscuţilor. Sorcova este la origini o nuia îmbrăcată în hârtie colorată, tăiată şuviţe, împodobită uneori cu flori, tot din hârtie colorată şi ciucuri. După „sorcovire” – care este în esenţă o urare pentru un an mai bun - copiii sunt recompensaţi cu colaci, dulciuri şi bani.

Zilele din perioada Anului Nou sunt asociate cu o mare varietate de tradiţii şi obiceiuri, care s-au moştenit şi s-au păstrat peste generaţii. Ele reprezintă de multe ori spectacole grandioase, care impresionează nu numai viaţa locală, ci şi turiştii din ţară dar, mai ales, pe cei din străinătate.

💫Vâscul – Creanga de aur

Tradiția populară spune că, în noaptea dintre ani, se pun vâsc și struguri pe masă pentru belşug. Potrivit unei tradiții mult răspândite, cei care se sărută sub o ramură de vâsc vor avea bucurie și fericire. Deși în ziua de azi, vâscul este asociat cu norocul în dragoste, în trecut planta era mai degrabă un simbol al curățeniei spirituale, sănătății și al armoniei. Conform tradiției populare, ramura de vâsc este un simbol universal al regenerării și nemuririi, fiind asociată cu forța, înțelepciunea și cunoașterea. Legenda spune că, la o mie de ani, vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească dobândește puteri miraculoase și devine nemuritor.

Pe data de 6 ianuarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul.

În ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților, se sfințește Agheasma cea Mare. Credincioșii iau apa sfințită acasă, unde o păstrează și o folosesc pe parcursul anului pentru binecuvântare, sănătate și protecție. Se crede că această apă are puteri speciale și nu se strică niciodată.

În multe zone ale țării, după slujbă, preotul merge din casă în casă pentru a stropi gospodăriile cu agheasmă, alungând răul și aducând belșug și liniște familiei.

În unele locuri, în timp ce preotul sfințește apa, gospodarii scot vitele din grajduri, pentru ca și ele să se sfințească în aerul sărbătoresc al zilei.

Un alt obicei de Bobotează este aruncarea crucii în apă. În unele zone, preotul aruncă o cruce într-un râu sau lac, iar tinerii curajoși sar în apă pentru a o recupera. Se spune că cel care aduce crucea la mal va avea noroc și sănătate tot anul.

Se spune că în noaptea de Bobotează cerurile se deschid, iar oamenii pot vedea semne divine. Tot în noaptea de Bobotează, fetele obișnuiau să facă diferite ritualuri pentru a-și afla ursitul.

Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. 

Boboteaza este o sărbătoare plină de tradiții și semnificații religioase, care adună oamenii în jurul credinței, păstrând vie legătura cu obiceiurile strămoșești.

The Căluș ritual was declared a Cultural Masterpiece of Humanity in 2005, and since 2008 it has been included in UNESCO's Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity. Căluș is a Romanian folk dance with a syncopated rhythm and varied figures performed by young men during Pentecost week. The traditional dance specific to Căluș has a healing role. Călușul is performed by dancers, male Călușari, accompanied by two violinists and an accordionist. The young men were initiated by a leader, who had inherited the knowledge of spells (magical powers) and dance steps from his ancestors. The hierarchy in the group of căluşari is strict, with the order of ritual importance being as follows: mute, leader, assistant leader, căluşari, and flag bearer. 

Wearing colorful hats, embroidered shirts, and pants decorated with bells, the călușari perform complex dances that combine foot stomps, heel clicks, jumps, and leg swings. In keeping with tradition, groups of Călușari, who were believed to be endowed with magical, healing powers, went from house to house singing, dancing, and bringing health and prosperity to the villagers. 

A testament to Romania's cultural diversity, the Căluș Ritual is showcased at folklore festivals. In Argeș, the dance has been preserved and passed down from generation to generation by teams of călușari from the county, such as those from Stolnici, Bârla, and Hârsești. Over time, on major stages at festivals in Romania and abroad, the călușari from Argeș have impressed audiences with their virtuosity and exceptional technique in their performances. It is for this reason that the căluș has remained a source of pride and a gem of national folklore.

Today, the călușari continue to gather on Pentecost Sunday to participate in choreographic and musical competitions that demonstrate their knowledge, courage, and skill. Călușul is welcomed with joy by the locals, being considered a gift, a legacy, an ancient agrarian fertility rite. Folk tradition says that the games of the călușari drove away the Iele, preventing them from approaching people, and to protect them from disease, the călușari distributed garlic and wormwood to the villagers. They protected the community by using "weapons" with magical powers, such as clubs or even the noise of spurs and bells on their shoes.

The custom of "playing brothers" or "playing cousins" and "playing sisters" takes place during Pentecost, after Grandparents' Saturday, and establishes lasting friendships between boys and girls. From the age of 10-11 until around the time of marriage, boys become "cross brothers" or "cousins," and girls become "cross sisters" or "sisters," exchanging decorated clay pots filled with food (porridge, rice, semolina), jugs, and jars with handles containing pretzels, bread rolls, woven dolls, biscuits, and basil for good luck.

The custom of giving brothers and sisters involves a sacred covenant: "Are you my sister until death? / I am your sister until death" or "Take, cousin, give me cousin / Until death, forever cousin!". 

The brothers or sisters support each other faithfully throughout their lives, using the characteristic appellation, without ever saying their names.

To date, Argeș County boasts five honorary titles of Living Human Treasure awarded by the Ministry of Culture to creators and preservers of traditional Romanian values.

*The first person from Argeș to obtain the title of Living Human Treasure was the late Petre Măsală from Stolnici, who recently passed away, leaving behind a valuable legacy—the art of authentic calus dancing.

*In 2022, Viorica Olivotto, the well-known and talented weaver from Nucșoara, who impresses with her unique creations, received the title of Living Human Treasure.

*In 2023, Argeș County enriched its treasure chest with two more Living Human Treasure titles, awarded in recognition of the inestimable value that our craftsmen bring to the community by preserving traditions and promoting folk crafts: Marilena Iosifaru - the grandmother from Corbeni who teaches children to weave, sew, and make traditional dolls, and Constantin (Tică) Vasile - the zither player from the Vâlsan Valley.

*In 2024, the National Commission for the Safeguarding of Intangible Cultural Heritage, a specialized body of the Ministry of Culture, decided to award the honorary title of LIVING HUMAN TREASURE to Marin Vasile, a blacksmith from the village of Jupânești, Coșești commune, in Argeș County.

Petre Masală was born on October 2, 1940, in the village of Stolnici. He was a Calusar dancer since 1955, and from 1962 he was the leader of the Calusari dancers in Stolnici. He learned the Calusar dance from the elders of the village. He really enjoyed accompanying them on Pentecost through the courtyards of the houses and watching them dance. He was accepted into the group of dancers at the age of 15. Petre Masală confessed that he had been devoted to practicing the ritual since he was a child, stealing the Calus from the groups that roamed the streets of his native village. He could not give it up and swore that "the waters will flow over him like the waters of the Cotmenei stream, from the first covenant on the Calusari flag," agreeing to listen to the leader, to remain pure, and to perform the ancestral dance in faith. A tireless messenger of authentic Argeș folklore, Petre Masală dedicated his entire life to sharing the art of the Calus with new generations. The legendary leader ascended to Heaven in February 2024, leaving behind a valuable legacy—the art of the authentic Calus.

Viorica Olivotto was born in the village of Nucșoara, Argeș County, on January 31, 1955. She learned the craft of weaving in her family from an early age. Her natural talent for weaving traditional costumes and other fabrics was combined with the teachings she received in her family, the result becoming evident in her multitude of creations, most of which can be seen in personal collections, but also at various cultural events organized to promote traditional crafts (women's and men's shirts, trousers, aprons, velvet bands for fastening headscarves, vests, towels, macates, țolicuri, quilt covers, fote, etc.). Viorica Olivotto is an instructor at the Nucșoara Weaving and Sewing Department of the Argeș County Center for Culture and Arts and a teacher at the Popular School of Arts and Crafts in Pitești. As a connoisseur of weaving techniques, she shares with her students the crafts and practices of yesteryear, from spinning wool and warping on the fence to washing the loom and intricate embroidery. The materials used and promoted by the weaver, her working technique, ornamentation, and decoration of her fabrics preserve the authenticity of the original morphological structures and traditional decorative motifs. Her wholehearted involvement in perpetuating the craft of weaving and sewing makes Viorica Olivotto a role model for perpetuating the inventive, creative, and deeply moral spirit of women in traditional Romanian villages.

Marilena Iosifaru has dedicated her talent and knowledge learned from her ancestors to creating traditional works of art of exceptional beauty and authenticity. Marilena Iosifaru teaches children to weave, sew, and make traditional dolls, managing to keep alive the childhood universe of yesteryear in Romanian villages. She is one of the most active folk artists in Argeș County, having participated in numerous events promoting traditional Romanian culture at home and abroad. In 2023, she was invited by the Romanian Cultural Institute at the Romanian Embassy in the Czech Republic to a public and cultural diplomacy event promoting traditional mărțișor, Romanian folk costumes, music, and dances. The event was dedicated to the ladies of the diplomatic corps in Prague and the Romanian community in the Czech Republic.

In 2023, the National Commission for the Safeguarding of Intangible Cultural Heritage—a specialized body of the Ministry of Culture—decided to award the honorary title of LIVING HUMAN TREASURE to Marilena Iosifaru, as a creator and preserver of intangible cultural heritage.

Constantin Vasile - the zither player of the Vâlsan Valley, as Tică Vasile is nicknamed - wood carver, instrument maker, instrumentalist, and teacher. He learned to play the zither as a child, watching his older brother, who had learned a few things from an uncle who was part of a local zither band. A skilled craftsman in wood sanding techniques, Constantin (Tică) Vasile reproduced a zither in 1996 based on the model owned by his uncle. Since then, he has made dozens of musical instruments, which he has made available to his disciples. Tică Vasile introduces young people to this rare artistic niche, and the zither band has become a fascinating presence on stages both in Romania and abroad, where they have delighted audiences with their unique music in Switzerland, Spain, France, Belgium, and Italy, and were special guests at the opening of the San Remo music festival.

In 2023, the National Commission for the Safeguarding of Intangible Cultural Heritage—a specialized body of the Ministry of Culture—decided to award the honorary title of LIVING HUMAN TREASURE to Mr. Constantin (Tică) Vasile, creator and preserver of intangible cultural heritage.

On November 14, 2024, the National Commission for the Safeguarding of Intangible Cultural Heritage, a specialized body of the Ministry of Culture, decided to award the honorary title of LIVING HUMAN TREASURE to 16 individuals who are bearers, creators, and preservers of intangible cultural heritage.
Our county has been "enriched" with such a title obtained by Marin Vasile, a blacksmith from the village of Jupânești, Coșești commune, Argeș County.
The file was prepared by the Argeș County Center for Culture and Arts, through the Department for Research, Conservation, and Promotion of Traditional Culture, coordinated by Dr. Dragoș Nicolae Dinescu. Source: Argeș County Center for Culture and Arts; cultura.ro

The HUMAN TREASURES VII program aims to identify and recognize, at the national level, those who are creators and preservers of traditional values and who, through their talent and effort, demonstrate exceptional performance, being able to transmit a certain element of intangible heritage in its unaltered traditional form and by traditional means, thus contributing to ensuring its viability within communities.

The choreographic folklore of the Argeș and Muscel regions has earned a well-deserved reputation, being extremely lively and diverse from one locality to another, with the repertoire of some villages including dozens of dances.

The căluș dance is unique, being considered one of the fastest and most spectacular dances in the world. The movements of the căluș dance are true choreographic gems that are not found in other folk dances, and the difficulty of this dance comes from the fact that everything is performed with speed, precision, and great force.

In Argeș, the dance has been preserved and passed down from generation to generation by teams of călușari from the county, such as those from Stolnici, Bârla, and Hârsești. Over time, on major stages, at festivals in Romania and abroad, the călușari from Argeș have impressed audiences, demonstrating virtuosity and exceptional technique in their performances. This is why călușul has remained a source of pride and a gem of national folklore over time.

The immemorial age, originality, and spectacular nature of this dance led UNESCO to proclaim the Căluş ritual a "Masterpiece of the Intangible Cultural Heritage of Humanity" in 2005.

The Căluş starts with a procession every spring through the village streets, being an important folkloric event within the Pentecost customs. It is welcomed with joy by the locals, being considered a given, a heritage, an ancient agrarian fertility rite.

Folk tradition says that the games of the călușari drove away the Iele, preventing them from approaching people, and to protect them from disease, the călușari distributed garlic and wormwood to the villagers. They protected the community by using "weapons" with magical powers, such as clubs or even the noise of spurs and bells on their shoes.

The Muscel belt dance is one of the most representative Romanian dances. The movements of this folk dance are complex and require special technique to perform, predominantly involving foot fluttering, cross steps, combinations of short jumps from one foot to the other, floor beats, body movements, and twists. The exuberance and joy that the belt dances exude highlight the pleasure and passion of the performers, who are not discouraged no matter how much sweat drips down their hot backs.

Among the belt dances, the "Brâul de la Boteni" stands out, the famous dance that has become a cultural identity element and a true tourist product, a brand designed to attract tradition lovers and tourists from all corners of the world. 

Under this name, the town hosts the annual "Brâul de la Boteni" Festival, a cultural and artistic event that brings together folk ensembles from all over the country and abroad, personalities, locals, sons of the village, and tourists. Since 2011, the festival has become the central event of a Regio project funded by the European Union. 

The soul of this celebration is the "Argeșelul" folk ensemble, a group that was founded in 1986, reviving the decades-old tradition of song and dance in the Muscel region. Over the years, the jewel in the crown of the Argeșelul Ensemble's repertoire has been the Brâul, a dance that only the young people of Boteni know how to perform as it was passed down from their ancestors. The performances of the commune's virtuoso dancers also include other beautiful Romanian folk dances, such as the hora, sârba, ungurica, etc. 

In Boteni, Muscel dance and song are passed down from generation to generation. Children inherit their parents' talent and passion for folklore, winning the appreciation of juries at the national and international competitions in which they participate. 

The commune of Boteni is located on the Argeșel Valley, approximately 24 km southeast of Câmpulung and approximately 50 km from Pitești.

The locality is also known as the birthplace of Petre Țuțea, a prominent figure in Romanian culture. In honor of this great man of culture, the local authorities established the "Petre Țuțea" Memorial Ensemble, which is today the central cultural element in Boteni. 

The commune also has other tourist attractions, such as the Ion Chelcea Village Museum, which houses numerous traditional objects, the Church of St. Paraschiva, the old church in Ungureni, and stone crosses and roadside shrines dating from the 17th and 18th centuries.

Source: "Rediscover culture and tradition in Boteni" - Project selected under the Regional Operational Program, archive images brauldelaboteni.ro

Rucăr cheese
Rucăr is the town that gives its name to one of the most delicious and appetizing cheeses. Rich in essence, each slice retains the scent of wildflowers, which seems to fix in your mind the sublime and refined taste of authentic Romanian cheese.

Topoloveni Plum Jam - natural plum jam, a product which "out of over 2000 traditional local products identified and certified by the Ministry of Agriculture, is the first and only one registered so far in the process of obtaining European protection as an authentic Romanian brand".

Topoloveni vinegar promotes on shelves throughout Romania the name of a company whose origins and evolution are viscerally linked to the fertile territory of Argeș: Vinalcool. Behind Romania's best-selling vinegar lies tradition, almost 70 decades of construction and, in recent years, the vision of an investor who was determined to carry on the reputation and quality of a food product that bears the authentic seal of MADE (with pride) IN ARGEȘ. 

Ștefănești Wine House - Marcea Vineyard.
On the highest hill in Ștefănești, an area where wine has been a tradition for thousands of years, 25 hectares of young vineyards and a state-of-the-art winery have been created to showcase the enormous potential of the Ștefănești wine region.

Brăduleț Cheese
Animal husbandry has been and remains the main occupation of the inhabitants of the villages in Brăduleț, just as dairy products have been the main source of food since ancient times. On low, round wooden tables, as found in most rural households, the peasants had clay bowls of sweet or sour milk at almost every meal, along with a piece of thick polenta. The craft of making scalded cheese at home has been passed down from generation to generation since then, becoming a true family tradition, present in most households in the area. 

Brăduleţ cheese is produced today according to recipes that are decades old. Natural and delicious, this is how it is described by all those who have tasted this gastronomic product, which is now synonymous with the identity and national reputation of the area.

The traditional recipe says that only natural rennet should be added to the milk. This produces a soft cheese that is left to drain for a day in a cloth. The final step before obtaining a piece of Brădet cheese is smoking. The unique taste is given by the smoke from fir and alder sawdust, which envelops the cheese for three days.

The special taste of the cheese was even appreciated by Charles de Gaulle. In 1969, at the International Food Exhibition (SIAL), among the many products present at the Romanian stand at the exhibition was the cheese produced by a villager from Brădet. Arriving at the Romanian stand, French President Charles de Gaulle tasted only two products specific to our country: cheese from Brădet and cabernet from Sâmbureşti. However, the products tasted by President de Gaulle were not chosen at random, as the French head of state had been informed in advance about the tastiest traditional products of each country present at the exhibition.

În calendarul popular, ziua de 24 februarie este dedicată Dragobetelui („Cap de primăvară”), patron al păsărilor și protector al iubirii. În mitologia populară, Dragobete este fiul Babei Dochia și este văzut ca un simbol al tinereții, al bucuriei și al iubirii. Dragobete este întruchipat ca un fecior chipeş, iubăreţ şi năvalnic, dar şi plin de bună dispoziţie. Potrivit tradiţiilor dacice, era un fel de „naş cosmic”, care oficia, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. De aici s-a păstrat ideea că, de Dragobete, băieții și fetele se întâlnesc pentru ca iubirea lor sa ţină tot anul.

Cunoscută şi sub alte denumiri – Ziua Îndrăgostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor, Sânt Ion de primăvară, Dragomiru-Florea, Năvalnicul sau Granguru’ – sărbătoarea de Dragobete marchează începutul primăverii, fiind ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi fac cuiburi, iar omul participă la bucuria naturii.

 

Tradițiile de Dragobete variază de la o regiune la alta, însă toate au în centru ideea de iubire și armonie. În trecut, ziua de Dragobete reprezenta momentul în care tinerii își manifestau intenția de a se căsători în fața comunității. Totodată, se practicau diferite ritualuri magice. Apa topită din ultima zăpadă era folosită, de-a lungul anului, pentru ritualuri de înfrumusețare și descântece de dragoste. În unele zone ale țării, ajunul zilei de Dragobete era asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează. Fetele care doreau să își afle ursitul, își puneau busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

 

În ziua de Dragobete, fetele şi flăcăii, îmbrăcaţi de sărbătoare, se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară. Printre obiceiuri se numără și îngrijirea gospodăriei, dar fără activități grele, pentru a nu supăra spiritul Dragobetelui. Se credea că cei care muncesc din greu sau sunt supărați în această zi vor avea ghinion în dragoste. 

Deși, în ultimii ani, influența culturii occidentale a adus în prim-plan Valentine’s Day, sărbătoarea de Dragobete, celebrată pe 24 februarie, rămâne o expresie autentică a spiritului românesc, o zi dedicată iubirii, optimismului și legăturii dintre om și natură.

The first documentary attestation of the martisor on the territory of Romania is found in Iordache Golescu's "Condica limbii române". He captures the double role of the martisor – a celebration of spring and an amulet: "Martisor is also the month of March, but it is also said of a thread woven with a white thread and another red one, which is tied around the neck, on the hands of children in the month of March, for protection, to keep away from any illness, from the evil eye..." The martisor is today one of the most popular Romanian customs.

Focul măcinicilor poate fi asociat cu un cult al soarelui, viu, până nu demult, în viața popoarelor europene și este legat de 9 martie, sărbătoarea celor 40 de sfinți, care se mai numesc ucenici, mucenici și, popular, măcinici. Sărbătorit în ziua de 9 martie, obiceiul păstrează amintirea celebrării anului agrar prin prepararea alimentelor rituale (Măcinicii, Sfinții), beția rituală (40 sau 44 pahare de vin), așteptarea spiritelor morților cu mese întinse la focurile de mucenici, efectuarea observațiilor și previziunilor meteorologice pentru noul an agrar, practici de aflare a norocului în noul an. Gospodarii satelor, cu puțin timp înaintea acestei date, își greblau curțile și grădinile, își curățau pomii de uscături, își strângeau gunoaiele și le făceau grămezi pe care le aprindeau în dimineața zilei de “măcinici”. Tinerii sar peste foc. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria.În această zi, femeile pregătesc un fel de mâncare numită “măcinici”, făcută din covrigi, nuci pisate, apă și zahăr, care se mănâncă după stingerea focului, la prânz.  

Duminica Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim este cea mai mare sărbătoare din Postul Mare și amintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde sunt sfințite de către preot. După terminarea slujbei, fiecare participant ia acasă crenguțe de salcie, pe care le păstrează de obicei lângă o icoană. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

Sărbătoarea Floriilor este primită cu bucurie de toți credincioșii, dar cu înțelegerea faptului că săptămâna ce urmează, numită Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este una a tristeții. 

De asemenea, începând cu seara din Duminica Floriilor, în toate bisericile din țară, se săvârșesc slujbe speciale, numite denii. Aceste slujbe ne amintesc de momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea Acestuia în Ierusalim, până la Învierea Sa din morți.

În ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment.

În unele zone, în ziua de Florii, în toate casele se coc atâtea pâini de grâu câți membri are familia. Aceste pâini se împletesc cu grijă și se înfrumusețează cu figuri sau cruci tot din același aluat. Pâinile se dau de pomană celor săraci pentru a fi feriți de probleme și necazuri.

Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei care poartă numele de Florin, Florina, derivate ale acestora, precum și nume de flori.