Moara cu admisie inferioară din Dăbâca, județul Hunedoara

     Moara din Dăbâca a fost primul monument construit în muzeu, în anul 1964, și este unul dintre cele mai arhaice tipuri de mori cu admisie inferioară. Inscripția în caractere chirilice de pe fruntar aduce aminte de maeștrii constructori, Pătru și Dumitru „a Barbului”, care au clădit-o în 1848, alături de Kostandin. 

Moara este ridicată pe o fundație extrem de solidă, din piatră. Corpul ei este realizat din grinzi de stejar, iar acoperișul în patru ape este susținut de căpriori cu învelitoare din șiță de brad. 

     În interior, cele două încăperi distincte dezvăluie viața construcției: casa morii, cu mecanismele de măcinat, și odaia morarului, care-i aduna pe cei veniți să-și macine grâul. Tencuielile și varul dat pe pereți asigură izolația termică suplimentară și igiena. Accesul la pod se face pe o scară de lemn, care deschide calea către roata hidraulică, axul orizontal și cele două pietre de măcinat. Podul este dotat și cu o macara pivotantă, un semn al ingeniozității vremurilor trecute.