Profile Template

În Delta Dunării, viața localnicilor e strâns legată de natură, iar oamenii au învățat să valorifice resursele din jur. Pescuitul a fost, și încă este, o ocupație centrală. Acum patruzeci de ani, România avea zeci de mii de pescari profesioniști, dar astăzi numărul lor a scăzut dramatic. Oamenii montau setcile în apă ca să prindă peștele proaspăt. O parte îl păstrau pentru consum, iar restul îl duceau la cherhanale, pentru prelucrare.

Locuitorii deltei sunt constructori pricepuți, folosind materiale fragile precum stuful, trestia, papura, lutul și lemnul ca să ridice case ce rezistă o viață. Stuful, spre exemplu, nu e folosit doar în construcții, ci și la încălzit, fiind principalul combustibil aflat la îndemâna localnicilor. E recoltat iarna, în sezonul rece. În trecut, când apa era înghețată, oamenii foloseau bărci cu cârmă și velă la adunatul stufului, montate pe sănii care alunecau cu o viteză de 40 - 50 de kilometri la oră. Era o întreprindere dificilă, din pricina umezelii și a temperaturilor scăzute.

O altă meserie importantă în zonă a fost morăritul, căci Dobrogea a avut  numeroase instalații de măcinare acționate de vânt, atestate încă din 1585. Agricultura (posibilă prin desecarea bălților) și creșterea animalelor continuă să fie activități care le oferă locuitorilor cele necesare vieții.

În Muzeul în aer liber puteți vizita cherhanaua adusă de la Mahmudia și puteți observa un întreg „cartier” al morilor de vânt dobrogene!